● Stepa

VEGETATIA PAJISTILOR DE STEPA DIN MUNTII MACINULUI

     In mare parte vegetatia naturala a pajistilor de stepa, a fost inlocuita prin culturi. In prezent pajistile stepice sunt reduse ca suprafata, ele desfasurandu-se pe un areal mai restrans la poalele Muntilor Macinului, unde ocupa terenurile improprii pentru agricultura. Datorita pasunatului intensiv, pajistile naturale s-au degradat, fiind invadate cu foarte multe specii ruderale.

   Acest tip de vegetatie se pastreaza pe islazurile ramase necultivate, la capetele ogoarelor si pe terase, deasemeni ocupa suprafete apreciabile in pajistile stepice extrazonale raspandite pe culmile pietroase, pe pantele lipsite de vegetatie forestiera si in poienile din cadrul padurilor.

 Pajiste de stepa la poalele Muntilor Macinului

 Pajiste stepica pe Culmea Pricopanului

    In zona de stepa, ploile sunt putine, caldura verii este dogoritoare, iernile friguroase iar vantul este intens, asa incat plantele au cunoscut adaptari speciale care le permit sa supravietuiasca, sa se  dezvolte si sa se inmulteasa in acest mediu ostil. Astfel, partile subterane ale speciilor de stepa, prezinta o dezvoltare profunda sau poseda metode de economisire a apei, asa cum este de pilda aparitia unui bulb subpamantean. Frunzele si-au redus sau ingustat limbul, adesea suprafetele lor, devenind ceroase sau paroase, asfel incat evaporatia sa fie cat mai mica. Multe plante si-au dezvoltat de-a lungul evolutiei lor mijloace de aparare impotriva animalelor ierbivore, prin prezenta a numerosi spini.

 Ciulini

    Stepa este o zona care prin definitie este lipsita de arbori. Vegetatia este alcatuita in principal din plante ierboase si foarte putini arbusti de talie mica, adesea spinosi, cum sunt paducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa) sau semiarbusti cum este murul (Rubus caesius). Principalele specii din componenta pajistilor de stepa sunt xerofitele, adaptate zonelor secetoase si uscate. Alaturi de acestea se mai intalnesc mezoxerofitele adaptate uscaciunii relative, efemerele care isi desfasoara ciclul de dezvoltare in perioada umeda si scurta a primaverii si efemeroidele care sunt plante cu bulb sau rizom si se dezvolta primavara si toamna cand exista umiditate.

   Plantele xerofite reprezentative sunt gramineele care domina cantitativ covorul vegetal: paiusul (Festuca valesiaca, Festuca callieri), diferite specii de colilie (Stipa capillata, Stipa lessingiana, Stipa pulcherima), firuta (Poa bulbosa, Poa angustifolia, Poa versicolor), pirul (Agropyron repens, Agropyron cristatum, Agropyron intermedium), barboasa (Antropogon ischaemum). Alaturi de acestea se gasesc: pelinita (Artemisia austriaca), scaiul dracului (Eryngium campestre), diferite specii de coada soricelului (Achillea setacea, Achillea coarctata), scai rasaritean (Centaurea orientalis), volbura cantabrica (Convolvulus cantabrica), aiul salbatic (Allium rotundum, Allium flavum ssp. tauricum), scrantitoare (Potentila argentea) etc.

   Dintre mezoxerofite un exemplu il prezinta lucerna galbena (Medicago falcata), la care sistemul sau radicular patrunde in sol pana la adancimea unde sunt straturi suficient de umede din care se aprovizioneaza cu apa si saruri minerale.

   Plantele efemere sunt reprezentate prin specii de buricarita (Androsace elongata), cuisorita (Holsteum umbellatum), pungulita sau pastaioara (Thlaspi perfoliatum) etc.

   Efemeroidele, specii cu bulb si rizom, se regasesc in structura covorului vegetal prin: brandusa vargata de stepa (Crocus reticulatus), scanteiuta (Gagea lutea), stanjenelul de stepa (Iris pumila), anglica (Filipendula vulgaris) altele.

PLANTE CARACTERISTICE STEPEI, POIENILOR SI PAJISTILOR STEPICE EXTRAZONALE DE PE CULMILE SI PANTELE PIETROASE ALE MUNTILOR MACINULUI

Brandusa vargata de stepa (Crocus reticulatus)

   Alte denumiri: brandusa alba, sofran, sofranel.
   Creste in pajistile stepice de pe culmile Muntilor Macinului, pe marginea palcurilor de padure si tufarisurilor.
   Planta erbacee, perena, bulboasa cu o inaltime la suprafata solului de 6-10 cm. Frunze ingust liniare de 2-4 cm lungime in perioada de inflorire. Floare in forma de cupa, atunci cand se deschide, cu sase petale albe sau alb-violet pe interior si cu dungi maro inchis pe exterior. Infloreste februarie-martie.

Brandusa galbena (Crocus flavus)

   Specie balcanica, brandusa galbena apare primavara devreme in februarie-martie pe pajistile stancoase de pe culmile din sudul Muntilor Macinului.
   Este o planta erbacee, perena, asemanatoare cu brandusa alba, dar cu o inaltime mai mica decat a acesteia. Are frunze inguste, liniare si o floare in forma de cupa cu sase petale ascutit-rotunjite la varf si o culoare galben intens.
   Formeaza colonii destul de mari, in locuri deschise, uscate si bine insorite, uneori in covorul acestora gasindu-se si exemplare razlete de brandusa alba.

Brandusa galbena (Crocus flavus)

Stanjenel de stepa (Iris pumila)

   Alte denumiri: ratisoare, cocosei.
   Planta erbacee perena, cu rizom si frunze lungi, cu tulpina scurta si flori mari violacee. Uneori dezvolta varietati cu flori de culoare galbena sau chiar alba.

Stanjenel de stepa (Iris pumila)

Stanjenel de stepa (Iris pumila)

Stanjenel de stepa (Iris pumila)

Stanjenel de stepa (Iris suaveolens)

   Aceasta specie este mai putin raspandita in Muntii Macinului decat cea precedenta. Infloreste in aprilie-mai.

Stanjenel de stepa (Iris suaveolens)

Stanjenel de stepa (Iris suaveolens)

Saschiu (Vinca herbacea)

   Alte denumiri: brebenoc, cununita, merisor.
   Este o planta erbacee, perena care creste in habitatele de stepa si este relativ rezistenta la seceta. Tulpina este intinsa la pamant cu o inaltime de 10-20 cm. Are frunze lanceolate, persistent lucioase si flori cu o corola cu cinci lobi de culoare albastru-violet.

Saschiu (Vinca herbacea)

Saschiu (Vinca herbacea)

Saschiu (Vinca herbacea)

Balusca (Ornithogalum umbellatum)

   Este o planta perena, bolboasa, cu frunze liniar lanceolate, care au o dunga alba pe partea superioara. Flori de culoare alba in numar de sase pana la zece adunate in inflorescente.
   Infloreste in aprilie-mai. Este intalnita prin pajisti si poieni uscate.

Balusca (Ornithogalum umbellatum)

Deditel (Pulsatilla montana ssp. balcana)

Deditel (Pulsatilla montana ssp. balcana)

Deditel (Pulsatilla montana ssp. balcana)

Deditel (Pulsatilla montana ssp. balcana)

Ruscuta de primavara (Adonis vernalis)

   Este o planta cu rizom scurt si gros care prezinta numeroase radacini adventive. Tulpinile sunt drepte, inalte de 10-40 cm, purtand frunze numeroase, inca de la baza plantei, dese si rasfirate, de 2-4 ori penat sectate, cu lacinii inguste, liniare, asemanatoare mararului. Planta are doua tipuri de tulpini: fertile si sterile. Tulpinile fertile apar cate una pentru fiecare floare. Cele sterile nu formeaza flori, prezinta scvame brune membranoase la baza si sunt lipsite de frunze bazale. Ambele tipuri de tulpini pot lignifica la baza. Floarea este mare, pana la 8 cm in diametru si este formata din 5 sepale si 10-20 de petale galben-aurii. In discul central al florii apar numeroase stamine si pistiluri. Infloreste spre sfarsitul lui martie si aprilie. Fructul este o polinucula cu rostru incovoiat si suprafata neregulata.
   Creste pe pajistile cu expunere sudica, uneori regasindu-se numeroase exemplare in acelasi loc. Este o specie specifica arealelor mai uscate, ierboase scaldate in soare. Prefera solurile calcaroase bogate in humus, dar creste si pe terenurile mai sarace in nutrienti. Nu se dezvolta pe solurile umede si reci si pe terenurile umbrite.
   Intreaga planta degaja un miros slab, greu de definit, neplacut. Este toxica.

Ruscuta de primavara (Adonis vernalis)

Ruscuta de primavara (Adonis vernalis)

Tranjoaica (Ranunculus illyricus)

    Planta erbacee, din familia ranunculaceelor, cu tulpina alba paroasa si cu flori mari galbene.

Tranjoaica (Ranunculus illyricus)

Tranjoaica (Ranunculus illyricus)

Centaurea napulifera

Centaurea napulifera

Centaurea napulifera

Scai rasaritean (Centaurea orientalis)

   Alte denumiri: zglavoc galben.
   Specie sud-europeana, cu areal redus, o gasim in Muntii Macinului in locuri insorite, prin pajisti nisipoase si poieni uscate, in zona de stepa si silvostepa.
   Planta perena cu rizom oblic sau orizontal, cu tulpina aeriana dreapta, inalta pana la 1,5 m, neramificata sau numai la partea superioara putin ramificata. Frunzele bazale, petiolate, penate, cu foliolele penat sectate, rareori frunzele bazale sunt simple, ingust sau lat lanceolate, dintate sau inegal lobate. Frunzele superioare sunt fara codita, penat sectate, cu segmentele ingust lanceolate, intregi sau dintate. Florile galben-sulfurii sunt adunate in antodii globuloase. Perioada de inflorire este lunga din iunie pana in octombrie.

Scai rasaritean (Centaurea orientalis)

Scai rasaritean (Centaurea orientalis)

Vulturica (Hieracium cymosum)

Vulturica (Hieracium cymosum)

Vulturica (Hieracium cymosum)

 Barba caprei (Tragopogon dubius)

     Este o planta bianuala, inalta de 20-80 cm. Are radacina pivotanta si tulpina dreapta, simpla sau ramificata, glabra, verde, cilindrica, fin striata, des frunzoasa, la rupere abundent laptoasa. Frunzele sunt liniare sau liniar-lanceolate, cu baza mai lata, fara codite, netede si nervurile paralele. Flori numeroase, bisexuate, de culoare galben deschis. Infloreste in mai-iulie. Creste prin locuri inierbate, relativ uscate sau pietroase.

Pelinita (Artemisia austriaca)

   Alte denumiri: pelin alb, pelin mic.
   Planta erbacee, perena cu radacina lemnoasa, verticala sau orizontala, bogat ramificata, care inainte de inflorire emite rozete de frunze sterile, formand palcuri mari rotunde. Tulpina este dreapta, inalta de 20-60 cm, suriu-tomentoasa, cu peri alipiti. Incepand de la mijlocul tulpinei este mai mult sau mai putin ramificata, cu ramuri subtiri drepte. Frunzele tulpinale sunt lat-obovate, scurt-petiolate, lungi de cca 1-2 cm si late de 0,5 cm, alb-tomentoase cu peri alipiti; frunzele din inflorescenta intregi. Flori grupate in calatidii foarte numeroase, scurt pedicelate sau aproape fara codita, globulos-ovoidale, alb-paroase, asezate pe ramurile paniculului in raceme unilaterale. Infloreste in iulie-septembrie. Fructe achene lungi de 1 mm.
   Este intalnita in stepa si silvostepa, uneori formand pajisti intinse de un colorit cenusiu. Vegeteaza pe soluri uscate pana la uscat-revene, cu cerinte mijlocii spre mari fata de caldura.

Pelinita (Artemisia austriaca)

Garofita (Dianthus carthusianorum)

Garofita (Dianthus carthusianorum)

Garofita (Dianthus carthusianorum)

Campanula rapunculus

   Este o planta perena de 30-100 cm inaltime cu flori in forma de clopot, orientate in sus, de 1.5-2.5 cm de culoare violet-luminos sau albastru deschis. Infloreste in lunile mai-august.
   Creste in pajisti sau la marginea tufarisurilor, in locuri semiuscate.

Campanula rapunculus

Campanula rapunculus

Scrantitoare (Potentilla argentea)

   Este o planta perena, foarte comuna in pajistile de stepa si silvostepa. Are tulpina ascendenta, la baza lignificata. Foliolele frunzelor in numar de 5, sunt pe dos alb-tomentoase. Flori de culoare galbena.

Scrantitoare (Potentilla argentea)

Scrantitoare (Potentilla argentea)

 Volbura cantabrica (Convolvulus cantabrica)

 Degetar lanos (Digitalis lanata)

   Alte denumiri: degetel lanos.
   Creste in zona tufarisurilor si al raristilor de padure, in locurile deschise si pietroase ale culmilor Muntilor Macinului.
   Specie erbacee, perena. Radacina este fasciculata, foarte ramificata si raspandita in stratul superficial al solului. Planta formeaza in primul an de vegetatie o rozeta de frunze bazale, iar in al doilea an apare tulpina inalta de pana la 1 m. Frunze tulpinale ovat lanceolate, scazand in dimensiuni de la baza spre varf. In varful tulpinii se formeaza flori mari, campanulate, de culoare alb-gri pana la nuante de brun, ce cresc grupate in inflorescente bogate, lungi de 10-25 cm. Planta este acoperita de perisori fini care ii confera un aspect lanos.

Degetar lanos (Digitalis lanata)

Degetar lanos (Digitalis lanata)

Iarba sarpelui (Echium vulgare)

   Alte denumiri: buruiana de roseata, boranta, capul viperei, viperina, iarba lui cel slab, sudoarea calului.
   In Muntii Macinului creste pe pantele uscate, insorite, dar si prin parloage si marginea drumurilor.
   Este o planta erbacee, bianuala, cu radacina pivotanta de culoare neagra si tulpina cenusie, erecta, inalta pana la 1 metru, rigida, neramificata sau ramificata de la baza, acoperita cu peri scurti moi, printre ei gasindu-se peri lungi setiformi. Frunzele sunt liniar-lanceolate, acute, cele de la baza sunt petiolate, dispuse in rozeta iar cele tulpinale sesile. Florile au initial culoarea rosiatica apoi albastra, sau pot fi albe sau roz, cu stamine rosii si sunt grupate in cime simple iar acestea intr-o inflorescenta cilindrica, paniculata. Infloreste in iunie-septembrie. Fructele sunt nucule.
   Este o planta melifera si medicinala.

 Scaiul dracului (Eryngium campestre)

   Alte denumiri: rostogol, ghimpe, iarba magarului, scaiul vantului, spin alb, tavalici.
   Planta perena, cu tulpina aproape globulos ramificata si albicioasa. Frunzele rigide sunt sectate si spinoase. Florile sunt mici, albe, grupate in inflorescente capituliforme, inconjurate de un involucru tepos.
   Este intalnita in locuri aride, pietroase, pasuni uscate si coaste, in zona de stepa.

Pir cristat (Agropyron cristatum)

   Este o planta perena, cu tufa rara, de talie mijlocie, cu frunze numeroase si subtiri. Spicul compus are spiculetele dispuse apropiat, ca dintii unui pieptene. Caracteristica pajistilor xerofile de stepa si silvostepa din Muntii Macinului.

Pir cristat (Agropyron cristatum)

Pir cristat (Agropyron cristatum)

Surse bibliografice:
N. Donita, A. Popescu, B. Bajenaru
– Cercetari asupra vegetatiei Parcului National “Muntii Macinului”;
Prof. doc. Constantin Parvu
– Indrumar Pentru Cunoasterea Naturii – Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981;
Constantin Parvu
– Enciclopedia plantelor, Plante din flora Romaniei, vol. III – Editura Tehnica, Bucuresti, 2004;
Prof. Doct. Doc. M. Paun, Conf. Doc. L. Palade
– Flora spontana, Sursa de plante pentru spatiile verzi – Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976;
Aurel Ardelean, Gheorghe Mohan
Flora Medicinala a Romaniei – Editura ALL, Bucuresti, 2008.

4 responses

  1. cornelia cornea

    Foarte interesant!

    13 februarie 2012 la 20:35

  2. alexandra

    MMM…interesant, sincer nu ma asteptam la asa ceva. Super tare!!!

    7 martie 2012 la 17:00

  3. Anna

    Super mishto site-ul ma ajutat cu tema la Geografie…Bravo…Jos palaria in fata voastra !

    9 martie 2012 la 10:18

  4. Felicitări și … așteptăm … continuările ! (Corect, Convolvulus cantabricus !)

    27 februarie 2014 la 18:30

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.