• Ciuperci

   Ciupercile sunt o grupa aparte de organisme, unicelulare si pluricelulare, cu nenumarate specii, intalnite in toate mediile de viata.

   Caracterul distinctiv al ciupercilor este dat de:
    – aparatul vegetativ nediferentiat (tal);
   – talul este unicelular sau pluricelular, microscopic sau macroscopic si poarta denumirea de miceliu;
   – se inmultesc vegetativ, sexuat si asexuat;
  – in comparatie cu plantele, nu poseda clorofila cu care sa realizeze fotosinteza, toate fiind organisme heterotrofe, saprofite sau parazite;
   – sintetizeaza unele substante specifice regnului animal (chitina, glicogen);
   – sintetizeaza glucide speciale, specifice numai lor (manitoza, trehaloza, ergotioneina).

   Din punct de vedere sistematic, ciupercile erau considerate pana in anul 1990 ca fiind o increngatura (Mycophyta) a regnului Plantae, dupa anul 1995, pe baza caracterelor specifice doar lor, s-a considerat ca ciupercile formeaza un regn separat (regnul Fungi), iar dupa anul 2002, ciupercile (fungii) au fost studiate pe baza materialului genetic, acest criteriu, aducand schimbari majore in clasificarea lor.
   In prezent regnul Fungi include sapte increngaturi (Chytridiomycota, Neocallimastigomycota, Blastocladiomycota, Glomeromycota, Ascomycota, Basidiomycota, Microsporidia), plus cateva subincrengaturi (Incertae sedis), ce cuprind ciupercile care din diferite motive nu pot fi subordonate celor sapte increngaturi.

   Dupa marimea corpului, ciupercile pot fi mici sau microscopice (micromicete) sau mari ori destul de mari pentru a fi observate cu ochiul liber (macromicete).
   Micromicetele sunt ciuperci cu dimensiuni foarte mici (exprimate in microni) larg raspandite in natura. Sunt reprezentate de mucegaiuri, drojdii (levuri) si dermatomicete.
   Macromicetele sunt caracterizate de corpurile de fructificatie (carpozoamele sau carpoforii). Fructificatia unei ciuperci reprezinta stadiul in care miceliul care se dezvolta in interiorul substratului organic, formeaza la suprafata impletituri dese de hife, care condensandu-se realizeaza corpuri de fructificatie, pe care se dezvolta organele de inmultire sexuata. Acestea sunt vizibile si larg cunoscute sub numele de “ciuperci”. Corpurile de fructificatie pot avea forme de: palarie  cu picior,  crusta, consola, copita, tubercul, tufa, sfera, cupa etc.
   Doar unele specii incadrate doar in doua increngaturi apartinatoare regnului Fungi formeaza corpuri de fructificatie:
   – unele ascomicete (formeaza ascocarpi sau ascofructe);
   – majoritatea bazidiomicetelor (formeaza bazidiocarpi sau bazidiofructe).

   Raspandirea ciupercilor variaza in functie de sol, umiditate, temperatura, clima, altitudine, precum si de plantele din formatiunea vegetala respectiva.
   Natura si aciditatea solului influenteaza in mod evident distributia ciupercilor mari. Se pot distinge ciuperci care cresc pe terenuri: silicioase si granitice (Amanita vaginata), argiloase (Russula integra) si calcaroase (Boletus satanas).
   Unele specii sunt adaptate la conditii de viata speciale: specii arenicole (Psilocybe ammophila) – pe nisipul dunelor; specii antracofile (Flammula carbonaria, Pyronema confluens) – pe locuri arse; specii halofile (Psalliota bernardii) – pe soluri saraturate; specii fimicole si coprofile (Stropharia semiglobata) – pe gunoiul de grajd in fermentatie si pe dejectiile unor animale, mai ales ale erbivorelor; specii lignicole (Armillariella mellea, Phellinus robustus, Ganoderma applanatum) – pe lemn (atat pe trunchiurile arborilor vii sau morti, cat si pe cioate si pe lemnul taiat) constituind unul din factorii importanti care provoaca putrezirea lemnului; specii foliicole (Marasmius perforans, Mycena mucor),  – pe frunzele moarte cazute etc.

   Dupa modul de viata ciupercile pot fi grupate in: saprofite, simbionte si parazite. Nu toate ciupercile se incadreaza strict intr-una din aceste categorii. Exista specii care in mod obisnuit, facultativ sau accidental sunt si saprofite si parazite.

   Ciupercile saprofite (majoritatea macromicetelor) se dezvolta pe sol, pe lemnul in descompunere, pe dejectii, pe frunze putrede. In cadrul acestui grup se disting mai multe categorii: ciuperci humicole (Morchella conica, Agaricus arvensis) – pe soluri bogate in humus; ciuperci tericole (Clitopilus prunulus, Inocybe maculate) – pe soluri mai sarace in humus; ciuperci praticole (Agaricus campestris), – pe pajistile naturale, in locurile deschise; ciuperci silvicole (Amanita phalloides, Cantharellus cibarius) – pe solurile padurilor, etc.

   Ciupercile simbionte traiesc in asociatie cu radacinile plantelor superioare, constituind micorize, sau convietuiesc permanent cu unele specii de alge verzi sau cianobacterii (alge albastre), formand lichenii.
   Micorizele sunt alcatuite de unele specii de fungi, care se asociaza cu plante autotrofe din marele grup al speciilor lemnoase, dar si a unora din cele ierboase, oferindu-le un surplus de apa si elemente minerale necesare nutritiei plantelor si hranindu-se la randul lor cu substantele organice excretate de radacinile acestora.
   Lichenii sunt o grupa de organisme compuse, rezultate din simbioza unei ciuperci (micobiontul), cu o alga verde sau o cianobacterie (fotobiontul), formand un corp vegetativ total diferit morfologic, structural si fiziologic fata de partenerii care participa la simbioza. Majoritatea fotobiontilor (peste 70% dintre specii) care se gasesc in talul lichenilor sunt alge verzi unicelulare sau filamentoase. La majoritatea lichenilor, este prezenta o singura specie de fotobiont (simbiont algal). Totusi, la unele specii, se mai poate gasi o a doua specie, reprezentata de o cianobacterie. In cadrul asociatiei ciuperca absoarbe apa cu sarurile minerale din mediu, protejand alga de uscaciune, iar alga avand clorofila sintetizeaza substante hidrocarbonate (lichenina) folosite de ciuperca in nutritie.
      Dupa aspectul lor extern lichenii pot fi:
   – licheni crustosi, cu talul sub forma de crusta care adera cu toata suprafata inferioara de substrat sau este incrustat in acesta (suprafata stancilor, trunchiul arborilor);
   – licheni foliacei sau frunzosi, cu talul lat, lamelar (cu aspectul unei frunze), fixat partial de substrat (sol, scoarta arborilor) cu ajutorul rizinelor; corpul lor sau cel putin marginile sunt ridicate de pe substrat;
   – lichenii fruticulosi sau tufosi , cu talul care creste sub forma unor tufe mici si ramificate, vertical sau pendule cu simetrie radiara; cand sunt foarte lungi si subtiri au aspect filamentos;
   – lichenii gelatinosi, cu aspectul talului subtire, membranos si foarte friabil la uscaciune si gros si gelatinos in stare umeda; consistenta talului se datoreaza tecii mucilaginoase a cianobacteriei care este foarte dezvoltata si in care sunt inglobate hifele ciupercii.
   Dupa substratul pe care traiesc, lichenii se impart in: saxicoli (incrustati sau alipiti de stanci), tericoli (pe sol) si corticoli (pe scoarta si ramurile copacilor).
    Lichenii au o mare rezistenta la conditiile de mediu, fiind  primii care se instaleaza in locurile sarace, aride, improprii pentru plante. Prin intermediul asa numitilor acizi lichenici, ei reusesc sa descompuna rocile si sa contribuie astfel la formarea unui strat subtire de sol, pe care ulterior se pot instala alte organisme vegetale. Fiind foarte sensibili la vaporii de sulf si la oxizii acestuia, lichenii sunt considerati ca buni indicatori ai gradului de poluare a atmosferei.

   Ciupercile parazite traiesc pe tesuturi vii si se hranesc din ele. Paraziteaza arborii din padure producand putregaiuri cu diferite aspecte, ce duc in final la moartea acestora.

   Ciupercile au un rol esential in ecosistemele naturale. Pentru a se dezvolta ele descompun (alaturi de bacterii) materia organica (frunze moarte, resturi lemnoase adunate pe sol, dejectii, etc.), contribuind astfel la eliminarea stratului de deseuri biologice, reciclarea substantelor nutritive si formarea humusului. Alte specii prin formarea micorizelor, asigura pentru multi arbori, arbusti precum si a unor specii de erbacee o absorbtie mai usoara a substantelor necesare dezvoltarii si supravietuirii. Din punct de vedere biologic chiar si ciupercile parazite sunt valoroase, ele contribuind la selectia naturala, prin eliminarea indivizilor slabiti si bolnavi.
   Multe dintre ciupercile mari sunt comestibile.

   Recunoasterea ciupercilor este o operatie dificila, data fiind deosebirea dintre o ciuperca comestibila si una toxica sau otravitoare care este mica sau neinsemnata la prima vedere (uneori exista in acelasi loc, ciuperci pereche, una comestibila si alta toxica, foarte asemanatoare intre ele si foarte greu de deosebit).
   Pentru a se evita confuziile, in general cu urmari foarte grave, deosebirea si recoltarea ciupercilor se va face numai de catre cunoscatori (uneori si acestia pot gresi) sau de specialisti, care pot determina speciile in functie de caracterele botanice (aspectul general, locul unde cresc, forma de aparitie, culoarea, forma palariei si a piciorului, carnea, stratul cu lamele, inelul, valul si sporii prin analiza la microscop) luate in complexitatea lor.
   Metodele empirice de recunoastere (inegrirea unei piese de argint, schimbarea culorii unui catel de usturoi sau a unei cepe plasate in sosul in care fierb ciupercile, mirosul, fermitatea, prezenta sucului laptos, culoarea roz a lamelelor si multe altele) nu furnizeaza nici o indicatie precisa privind deosebirea ciupercilor comestibile de cele otravitoare.

   In urma unui studiu intermediar desfasurat in anii 2006-2007, din numeroasele specii de fungi care exista in  Muntii Macinului, au fost identificate 57 de specii de ciuperci si 97 de specii de licheni, cuprinzand macromicete saprofite (Lactarius, Xerocomus, Boletus, Tricholoma, Cortinarius, Gyroporus, Amanita), parazite si degradative (Trametes, Fomes, Ganoderma, Innonotus, Xerula, Volvariella, Oudemansiella, Polyporus, Laetiporus, Stereum), licheni saxicoli (Aspicilia, Candelariella, Melanelia, Rhizocarpon) si corticoli (Evernia, Xanthoria, Parmelia).

CIUPERCI SI LICHENI DIN PADURILE, MARGINILE DE PADURE, POIENILE, PAJISTILE, CAMPURILE SI STANCARIILE DIN MUNTII MACINULUI

   Ascomicete (Ascomycota)

   Majoritatea ciupercilor din increngatura Ascomycota sunt microscopice, saprofite si parazite. Totusi printre ascomicete se afla si specii cu corpuri fructifere de dimensiuni mari. Organul caracteristic al ciupercilor din acest grup este asca cu ascosporii.
   La majoritatea ascomicetelor, ascele sunt protejate de o fructificatie numita generic ascocarp (ascosporofor), care poate fi o peritecie sau o apotecie. Periteciile sunt fructificatii inchise, in forma de butelie, in care sunt dispuse, in mod dezordonat, ascele. Apotecia este o fructificatie deschisa in forma de cupa, palnie sau disc si pot atinge dimensiuni de cativa centimetri.  La suprafata lor, ascele se dezvolta liber, in niste formatiuni care alcatuiesc himeniul.
   In Muntii Macinului specii din familiile: Morchellaceae, Helvellaceae, Pyronemataceae, Pezizaceae, Sarcoscyphaceae, Xylariaceae, Teloschistaceae (licheni), Parmeliaceae (licheni).

   Morchellaceae. Specii la care corpurile de fructificatie sunt mari, au o parte fertila, de obicei conica, prevazuta cu diferite concavitati tapisate cu himeniu, si o parte sterila numita picior. Ascele sunt cilindrice, cu opt spori hialini, elipsoidali, insotiti la cele doua capete de cate o mica granulatie externa.

Zbarciogul (Morchella esculenta)

   Alte denumiri: ciuciulete, pupi.
   Ciuperca intalnita primavara devreme pana in iunie, izolata sau in grupuri, in padure sau la marginea drumurilor in locuri umede.
   Palaria are 2-6 cm diametru si 8-15 cm inaltime, de forma ovoida sau conica, culoare galbuie-ocracee, cu suprafata prevazuta cu numeroase alveole, alungite sinuase, neregulate, separate prin creste sterile, groase, de culoare mai inchisa. Suprafata interna a alveolelor este captusita cu strat himenial, constituit din asce cu ascospri. Palaria este goala in interior si comunica direct cu piciorul.
   Piciorul are 2-3 cm diametru si 3-6 cm inaltime, albicios sau ocraceu, cilindric, crapat, neted, casant, mai ingrosat la baza si gol in interior.
   Carnea este alba casanta cu miros si gust placut.

Zbarciog (Morchella esculenta)

Zbarciog (Morchella esculenta)

Ciuciulete de plop (Ptychoverpa bohemica)

   Alte denumiri: ciolan, zbarciog timpuriu, zbarciog fals.
   Ciuperca creste primavara (aprilie-mai), pe sol umed, indeosebi sub plopi, in paduri rare, luminoase si pajisti.
   Apoteciile sunt fragile, carnoase, pedunculate, cu partea fertila in forma de clopot, cu suprafata in falduri incolacite, ce au muchia de culoare ocracee-bruna. Fata interioara este alba.
   Piciorul albicios, fragil, de 6-14 cm lungime si 1,5-2 cm in diametru, este plin la inceput, apoi devine gol.
   Carnea albicioasa, are gust si miros placut.

Ciuciulete de plop (Ptychoverpa bohemica)

   Helvellaceae. Ciuperci cu corpuri de fructificare de dimensiuni mari, pedunculate, carnoase care se aseamana morfologic cu cu corpurile fructifere, cu palarie si picior de la basidiomicete. Ascele sunt cilindrice, cu opt spori elipsoidali, prevazuti cu o picatura mare de ulei in centru.

Helvella elastica

   Ciuperca se dezvolta pe soluri umede, in paduri si tufisuri, vara si toamna.
   Apoteciile carnoase, coriaceu-fragile, albicioase-cenusii-galbui, in forma de sa, cu doi lobi mari cu marginea putin rasucita spre fata inferioara, de 2-5 cm in diametru. Fata interioara a apoteciei este albicioasa.
   Piciorul, de 3-10 cm lungime si 4-10 mm in diametru, este cilindric, albicios, cu baza ingrosata ca o maciuca.

Helvella elastica

Helvella acetabulum

   Creste in grupuri pe sol in paduri de foioase, in locuri umede, pe marginea drumurilor, primavara si vara.
   Apoteciile in forma de cupa, de culoare galbuie-brunie sau cenusie, de 3-8 cm inaltime si 2-5 cm in diametru, cu un picior scurt de 1-5 cm inaltime, gros, albicios, cu coaste proeminente care se ramifica la partea inferioara a cupei.

Helvella acetabulum

Helvella acetabulum

   Pyronemataceae. Specii cu apotecii de talie mica, in forma de cupa, adesea portocalii sau rosietice, uneori si de alte culori. Sporii sunt variabili ca forma, netezi sau ornamentati.

Urechiusa (Aleuria aurantia)

   Ciuperca intalnita toamna, cu dezvoltarea in masa mai ales in luna octombrie. Creste pe pamant in grupuri numeroase, strans apropiate,  in locuri umede, luminisuri de padure, marginea drumurilor si potecilor de padure.
   Corpuri fructifere in forma de cupa cu diametru de 2-8 cm, care se intind la maturitate atingand 10 cm diametru, sesile, de culoare portocalie-rosietica in interior si rosu deschis la exterior, pruinoase, cu granulatii albicioase.

Urechiusa (Aleuria aurantia)

Urechiusa (Aleuria aurantia)

Otidea onotica

   Se dezvolta vara si toamna, in padure, unde creste in grupuri, mai rar izolata.
   Corpuri fructifere in forma de cupa sau ureche, cu peretele intern de culoare galbena-portocalie, cateodata galbena-citrin viu, iar peretele extern de culoare galbuie-albicioasa si tomentos la baza unde se termina cu un scurt picior. Aceasta cupa se ruleaza in cornet luand forma de ureche.

Otidea onotica

   Pezizaceae. Ciuperci saprofite foarte frecvente prin paduri. Au apotecii mari, majoritatea depasind un cm in diametru. Sunt specii epigeice sau hipogeice.

Peziza vesiculosa

   Creste in grupuri numeroase, pe soluri bogate in substante organice, primavara si toamna.
   Apoteciile carnoase, in forma de cupa, sesile, de 3-9 cm diametru, sferice, cu peretii subtiri, fragile, gelatinoase, translucide, de culoare bruna-deschis sau galbuie, cu marginea ondulata.

Peziza vesiculosa

Peziza vesiculosa

   Sarcoscyphaceae. Ciuperci cu apotecile sesile sau pedunculate, de obicei cu himeniul viu colorat. Sporii sunt netezi sau ornamentati, cu sau fara picaturi de ulei.

Ochiul caprei (Sarcoscypha coccinea)

   Alte denumiri: urechea babei, urechiusa.
   Ciuperca intalnita primavara in grupuri numeroase, pe ramuri putrede cazute in padure, in locuri umede.
   Corpul de fructificare are forma de cupa larga cu marginea neregulata si deseori usor rasfranta spre interior cu diametrul de 1-5 cm. Suprafata este neteda si lucioasa, de culoare rosu-aprins la interior si roz-albicioasa la exterior.
   Piciorul este foarte scurt 1-3 cm, diametrul 2-5 mm, subtiat la baza, destul de dens si cu suprafata acoperita de puf fin.

Ochiul caprei (Sarcoscypha coccinea)

   Xylariaceae. Specii saprofite cu corpurile fructifere numite strome, tari, spatulate, adesea ramificate de la baza.

Xylaria polymorpha

   Creste de obicei pe butuci putrezi, mai adesea pe fag, dar si pe alte specii.
   Corpul de fructificare (stroma) este negru in intregime. Are forme si dimensiuni foarte variate, deseori fiind sub forma de maciuca, cu o lungime de 3-10 cm si grosime de 1-3 cm. Uneori este turtit. Carnea este alba si contine in stratul periferic un rand de peritecii negre, dispuse ordonat si vizibile in sectiune, cu ochiul liber.

Xylaria polymorpha

Xylaria hypoxylon

   Creste pe butuci putrezi de fag, dar si pe alte specii de foioase.
   Corpul de fructificare (2-8 cm) este tare, cilindric sau turtit, uneori ramificat, negricios si tepos la baza, albicios si neted spre varf. Uneori, varfurile sunt acoperite de un praf albicios, alcatuit din conidii. Carnea este alba, foarte tare, elastica si fibroasa.

Xylaria hypoxylon

Xylaria hypoxylon

   Teloschistaceae

Lichenul galben (Xanthoria parietina)

   Xanthoria parietina este un lichen corticol care traieste in general pe scoarta copacilor, dar poate fi intalnit si pe roci. Se dezvolta  in  locurile deschise, luminoase, pe langa drumuri sau in raristile de padure.
   Talul lichenului galben este foliaceu, in forma de rozeta  cu dimensiuni de 1-20 cm diametru. Suprafata superioara are culoarea  galbena, portocalie sau verzuie. Partea inferioara a talului este alba, cu marginea galbuie si rizinele inchise la culoare. Grosimea talului variaza in functie de habitat. La lichenii care se dezvolta in locuri umbrite talul este subtire, iar la cei care traiesc in locuri luminoase talul este mai gros pentru a apara algele de lumina intensa a soarelui. Structurile de inmultire (apoteciile) se prezinta sub forma unor mici discuri cu diametrul de cativa mm si culoarea portocalie. Ciuperca care formeaza lichenul este o ascomiceta iar fotobiontii sunt alge din genul Trebouxia (Trebouxia arboricola, Trebouxia irregularis).
   Xanthoria parietina este un lichen tolerant la poluare (compusii sulfului, metale grele) acumuland toxinele in tal.

Lichenul galben (Xanthoria parietina)

Lichenul galben (Xanthoria parietina)

   Parmeliaceae

Parmelia sulcata

Parmelia sulcata

   Bazidiomicete (Basidiomycota)

   Organul caracteristic al ciupercilor din aceasta clasa este bazidia cu bazidiosporii. Bazidiomicetele sunt cele mai evaluate ciuperci. In aceasta grupa sunt cuprinse majoritatea macromiceleor (ciupercile mari).
   Corpul vegetativ este reprezentat printr-un tal constituit din hife sau filamente miceliene. Bazidiomicetele prezinta trei feluri de micelii: primar, secundar si tertiar.
   Miceliul primar rezulta din germinarea bazidiosporilor si este de acelasi sex cu bazidiosporii din care provine. Acest miceliu este constituit din filamente septate, uninucleate; este un miceliu haploid, redus si de scurta durata, comparativ cu miceliul haploid de la alte grupuri de ciuperci. Pe miceliul primar al bazidiomicetelor nu se diferentiaza organe de inmultire sexuata. Procesul sexual exista insa si la bazidiomicete si are loc intre celulele miceliilor primare de sex diferit, rezultate din bazidiosporii diferentiati sexual. In urma copularii miceliilor primare rezulta miceliul secundar.
   Miceliul secundar reprezinta aparatul vegetativ de lunga durata al bazidiomicetelor. Filamentele miceliene sunt cilindrice, septate prin pereti transversali in celule binucleate; este un miceliu dicariotic. Culoarea hifelor este in majoritatea cazurilor alba; sunt si bazidiomicete, cu miceliul colorat in brun, galben sau rosu. In afara de aceasta forma, filamentele miceliene se pot asocia, constituind cordoane miceliene sau rizomorfe. Rizomorfele sunt alcatuite din impletirea stransa a hifelor. Ele au forma unor cordoane groase, de culoare albicioasa sau bruna-negricioasa, ramificate si pot atinge in lungime cativa metri. O alta forma sub care se poate prezenta miceliul este aceea de scleroti. Sclerotii sunt de obicei de culoare inchisa, au forma neregulata, cu o structura compacta, fiind costituiti din impletirea filamentelor miceliene. Miceliul ciupercilor persista in substrat, sub una din aceste forme, creste si se dezvolta, iar in conditii favorabile fructifica, formand corpurile fructifere.
   Miceliul tertiar este miceliul de fructificatie al bazidiomicetelor. Bazidiofructele, carpozoamele sau ceea ce cunoastem sub denumirea populara de “ciuperca”, sunt corpurile fructifere, numite si carpofori, receptacule sau sporofori. Ele sunt alcatuite dintr-un tal masiv, care prezinta diferentieri structurale, false tesuturi sau plectenchime. Corpurile fructifere au forme foarte variate. La bazidiomicetele inferioare, corpurile fructifere sunt putin diferentiate de miceliu si au forma unor cruste intinse pe suprafata substratului. La marea majoritate a bazidiomicetelor, corpurile fructifere sunt complex constituite si de forme foarte diferite. Astfel, carpoforii pot fi claviformi sau filiformi, adeseori umflati la capat, ramificati sau foliacei. Sunt ciuperci cu corpurile fructifere in forma de palarie semicirculara, sesile, fixate cu o parte de substrat, avand aspectul unei console sau copite.  Altele (majoritatea Agaricaceelor), prezinta corpuri de fructificare in forma de palarie cu picior. Sunt si ciuperci de forma sferica, cupa etc.
   Partile componente obisnuite, ale carpozomului (ciuperca propriu-zisa) sunt:
   – piciorul (stipes) cu forme, dimensiuni si culori foarte variate; unele specii au carpozomul sesil (fara picior); insertia piciorului la palarie poate fi diferita (centrala, marginala, excentrica);
   – palaria (pileus), formata din pielita (cuticula), carne (trama) si regiunea himeniala (himenofor); in raport de specie poate avea forma, dimensiunea, culoarea si pielita, diferita; regiunea himeniala produce bazidii cu bazidiospori, cu rol in inmultirea ciupercilor.
   In Muntii Macinului, specii din familiile: Hymenochaetaceae, Polyporaceae, Fistulinaceae, Clavariadelphaceae, Cantharellaceae, Pleurotaceae, Hygrophoraceae, Hydnangiaceae, Pluteaceae, Amanitaceae, Lepiotaceae, Agaricaceae, Psathyrellaceae, Strophariaceae, Inocybaceae, Boletaceae, Entolomataceae,  Russulaceae, Phallaceae, Lycoperdaceae, Auriculariaceae, Tremellaceae. 

   Hymenochaetaceae. Specii cu corpuri fructifere membranoase, pieloase sau de consistenta tare, plane sau scobite, cu himenoforul neted.

Hymenochaete rubiginosa

   Se dezvolta tot timpul anului ca saprofita pe trunchiuri taiate de stejar provocand un putregai alveolar. Poate fi gasita pe fag si pe castan.
   Corpurile fructifere sunt asociate, suprapuse, semiintinse sau de forma unor cochilii, subtiri, casante. Partea lor superioara este de culoare cafenie-inchis, catifelata la inceput apoi neteda, cu santuri inguste, concentrice, marginea subtire, ondulata. Himenoforul este neted, de culoare cafenie ruginie.

Hymenochaete rubiginosa

Hymenochaete rubiginosa

   Stereaceae

Branca (Stereum hirsutum)

   Se dezvolta tot timpul anului ca saprofita pe ramurile cazute in padure de la arborii foiosi, producand putrezirea acestora. Frecvent se intalneste pe stejar, carpen, alun, fag, frasin.
   Corpurile de fructificare sunt coriacee, intinse pe substrat, crustiforme sau cu o margine rasfranta, grupate, imbricate. Partea superioara este cenusie-galbuie, paroasa, cu zone concentrice. Himenoforul este neted, de culoare galbena sau ocracee.

Branca (Stereum hirsutum)

Branca (Stereum hirsutum)

    Hydnaceae. Ciuperci la care corpurile de fructificare pot fi carnoase, crustoase sau coriacee; uneori au picior si palarie, alteori sunt resupinate. Stratul himenial acopera proeminente in forma de dinti sau tepi. Bazidiile poarta patru bazidiospori hialini sau colorati.

Buretele tepos (Hydnum repandum)

   Alte denumiri: flocosel, burete spinos.
   Creste pe pamant in grupuri numeroase, vara si toamna.
   Palaria, de 5-15 cm diametru, de culoare galbena-albicioasa sau crem-rozee, sferica apoi intinsa, cu marginea ondulata, neteda, carnoasa. Partea inferioara a palariei prezinta himenoforul sub forma de dinti, albiciosi-galbeni sau de aceiasi culoare cu palaria, inegali, fragili, decurenti si usor separabili, stransi unul in altul.
   Piciorul este plin, gros, dispus putin excentric, de 2,4 cm diametru si 3-12 cm inaltime, alb sau de aceiasi culoare cu palaria, cilindric, putin ingustat catre baza, carnos, tare, neted.
   Carnea este alba-galbuie, tare si casanta, cu miros placut si gust dulce la inceput, apoi amar si piperat.

Burete tepos (Hydnum repandum)

Burete tepos (Hydnum repandum)

Surse bibliografice:
Eugenia Eliade, Mihai Toma
– Ciuperci Mic Atlas, Editia a II-a revizuita – Editura Didactica si Pedagogica – Bucuresti, 1977;
Maurice Messegue
– Va plac cipercile? Medicamente? Alimente? Otravuri? – Editura Venus – Bucuresti, 2000;
Gheorghe Mohan
– Atlas Botanic – Editura Corint.

Imagini:
Morchella esculenta
http://www.flickr.com/photos/alan_cressler/with/2396985912/
Morchella esculenta1
http://www.flickr.com/photos/healthevolver/with/5553347653/
Ptychoverpa bohemica
http://www.flickr.com/photos/herman_l/with/5854886919/

Helvella elastica
http://www.flickr.com/photos/aik/with/7303222650/
Helvella acetabulum
http://www.flickr.com/photos/12404398@N03/with/3459253837/
Helvella acetabulum1
http://www.flickr.com/photos/rwolf/with/4361352591/
Aleuria aurantia
http://www.flickr.com/photos/25156278@N05/with/3073261289/
Aleuria aurantia1
http://de.academic.ru/dic.nsf/dewiki/1054631
Otidea onotica
http://www.biolib.cz/en/image/id132961/
Peziza vesiculosa, Peziza vesiculosa1
http://mycoweb.narod.ru/fungi/Js/NEW_200903_Photos.html?13
Xylaria polymorpha
http://mycoweb.ru/Notes/Xylaria_polymorpha.html 
Xylaria hypoxylon1
http://www.botanikaiforum.com/t5241f226-uacute-jabb-ismeretelen-gomba-Xylaria-hypoxylon.html
Hymenochaete rubiginosa
http://www.fvlmedia.dk/gallery/Corticoid-fungi—Barksvampe/Hymenochaete-rubi/Hymenochaete_rubiginosa
Hymenochaete rubiginosa1
http://www.flickr.com/photos/88524787@N03/with/8125318138/
Stereum hirsutum
http://www.flickr.com/search/?q=Stereum+hirsutum
Stereum hirsutum1
http://mycoweb.narod.ru/fungi/Js/NEW_200901_Photos.html?2
Hydnum repandum
http://joeoleary1.blogspot.ro/2013_07_01_archive.html
Hydnum repandum1
http://pl.wikipedia.org/wiki/Kolczakowate_(grzyby)

2 responses

  1. Studiul este foarte interesant… Felicitam autorul pentru fotografiile foarte reusite !!!

    10 mai 2014 la 20:52

    • Cu regret, va informez ca marea majoritate a imaginilor care ilustreaza aceasta pagina, nu sunt realizate de autorului acestui site. Urmariti link-urile din josul paginii, va vor conduce catre imaginile originale.

      10 mai 2014 la 23:38

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.