• Arbori

ARBORI DIN PADURILE MUNTILOR MACINULUI

Carpenul (Carpinus betulus)

   Carpenul este un arbore indigen, cu o inaltime ce atinge 20-25 metri si o longevitate sub 100 de ani. Fiind o specie mezofila, in Muntii Macinului vegeteaza pe vaile si versantii mai umbriti, cu climate locale mai umede, unde participa alaturi de stejar, gorun, tei, jugastru si ulmul de camp la constituirea padurilor de sleau.
   Are un trunchi relativ drept cu o scoarta neteda cenusiu-verzuie si cu zone neuniforme cu mici caneluri. Coroana este bogata, deasa, concentrata in partea de jos, cu o largime considerabila. Frunzele sunt ovat-eliptice, 5-10 cm lungime, petiol scurt 10-12 mm, culoare verde-inchis, iar pe dos cu perisori matasosi. Conturul frunzelor este marcat de zimti mici care la randul lor sunt zimtati fin (dublu serate). Nervurile frunzelor sunt evidente si regulat amplasate formand o suprafata de ansamblu usor gofrata. Toamna frunzisul devine galben-oranj. Florile sunt unisexuate, grupate in ameti galbui-verzui ce apar odata cu desfrunzirea. Fructificatiile ies usor in evidenta din fondul inchis al frunzelor, avand o culoare galben-verzuie sau verde-deschis si o pozitie pendulata. Se compun din mai multe achene de 8-10 mm, verzi la inceput, brune dupa coacere, lat-ovoide, turtite, costate longitudinal, prevazute cu aripioare mari (involucru) asemanatoare unor frunzulite rudimentare cu 3 lobi si o consistenta membranoasa, sonora la adierea vantului.
   Carpenul este rezistent la ger, poluare, tolereaza semiumbra si nu are pretentii deosebite la soluri. In general are un optim altitudinal cuprins intre 100-450 de metri.

Carpen (Carpinus betulus)

Carpen (Carpinus betulus)

Carpen (Carpinus betulus)

Teiul cu frunza mare  (Tilia platyphyllos)

   Teiul cu frunza mare este un arbore care poate ajunge la 30 m inaltime. In Muntii Macinului este una din cele trei specii de tei care au o larga raspandire in padurile din tot masivul. Vegeteaza alaturi de stejar si carpen pe vaile mai umede si pe versantii nordici si vestici, mai putin insoriti.
   Are o inradacinare profunda, cu ramificatii mult intinse lateral. Coroana este larga si bine dezvoltata. Lujerii sunt vigurosi, la inceput pubescenti, cu o culoare rosie-purpurie. Mugurii au trei solzi, cel inferior fiind mai mic de jumatate. Frunzele sunt mari 6-12 cm, subrotunde sau ovate, adanc cordate la baza, obisnuit asimetrice, verzi; pe dos relativ pubescente, cu smocuri de peri albiciosi in axila nervurilor, si culoarea verde-deschis alburie; petiolul pubescent. Florile mai mari, de culoare galbena, cu 15-40 de stamine, fara staminodii; sunt grupate cate 3-9 in cime, cu o bractee glabra mult mai scurta decat inflorescenta. Sunt foarte mirositoare si bogate in nectar. Infloreste primul dintre tei, la sfarsitul lunii mai-iunie. Fructele sunt globuloase, 8-10 mm, cu peretii duri, lemnosi si 4-5 coaste proeminente.
   Este o specie mai pretentioasa fata de clima si sol, iubitoare de soluri profunde reavene si caldura suficienta. Are temperament de semiumbra.

Tei cu frunza mare  (Tilia platyphyllos)

Tei cu frunza mare  (Tilia platyphyllos)

Teiul pucios (Tilia cordata)

   Teiul pucios cunoscut si sub numele de tei de deal este un arbore indigen cu o inaltime de pana la 20 m si diametru de pana la un metru. In Muntii Macinului avanseaza altitudinal mai mult decat ceilalti tei. Vegeteaza diseminat sau in aglomerari restranse in acelasi areal cu teiul argintiu, fiind dintre tei, specia cea mai putin raspandita.
   Este un arbore cu inradacinare puternica, intinsa, cu ramificatii lungi. Tulpina dreapta, in masiv bine elagata. Are scoarta cenusie, neteda, pana la 20-30 ani, apoi cu ritidom ingust, crapat longitudinal si stratul de liber mult dezvoltat. Coroana este ovoid-conica, deasa. Lujerii verzi-maslinii pana la roscati, glabri, lucitori. Mugurii sunt alterni, ovoizi, prevazuti cu doi solzi, din care cel inferior depaseste jumatatea mugurelui. Are frunze mai mici decat celelalte specii de tei, 3-6 cm, subrotund-cordate, acuminate, serate, pe dos verzui-albastrui, cu smocuri de peri ruginii in axilele nervurilor. Florile sunt mai mici, de culoare verde-galbuie, mai putin mirositoare, cu 15-40 stamine, grupate in cime de cate 3-16, mai scurte sau de aceiasi lungime cu bracteea. Infloreste in iunie cu 10-16 zile mai tarziu decat teiul cu frunza mare. Fructele sunt ovoide, 4-6 mm, cu 5 coaste putin proeminente si peretii subtiri, pielosi, fragile (se sparg intre degete). Fructifica anual, abundent.
   Este un arbore rezistent la geruri, destul de rezistent la umbra, dar destul de sensibil la arsita din timpul verii si la secete mai prelungite. Prefera solurile fertile, profunde, afanate, cu un regim constant de umiditate. Are temperament de umbra.

Teiul argintiu (Tilia tomentosa)

   Teiul argintiu sau teiul alb este un arbore indigen cu inaltimi pana la 30 m si diametre de un metru. In Muntii Macinului este cea mai raspandita specie de tei, ocupand alaturi de carpen, mari suprafete in centrul si nordul teritoriului, la altitudini de peste 200-250 m, intalnindu-se extrazonal si la altitudini mai mici, in sudul masivului, pe versantii slab inclinati, sei si vai umede.
   Are scoarta cenusie, mult timp neteda, la batranete formand un ritidom subtire, superficial brazdat, cu stratul de liber bine dezvoltat. Coroana este foarte deasa, umbroasa si cu un colorit argintiu. Lujerii sunt verzi-cenusii, tomentosi, cu peri stelati. Mugurii ovoizi, alterni cu doi solzi aproape egali. Frunzele 7-13 cm, cordiforme, uniform alburii si stelat-paroase pe dos. Florile sunt mari, galbene-aurii, hermafrodite, grupate cate 5-10 in pleiocazii pendente, stelat-tomentoase, cu 50-80 stamine si 5-11 staminodii mai scurte ca petalele. Bracteea inflorescentei este sesila, liguliforma. Infloreste ultimul dintre tei, la 20-22 de zile dupa teiul cu frunza mare, la sfarsitul lunii iunie-iulie. Fructele sunt achene, mai mari, stelat tomentoase, tari, lemnoase, cu 5 coaste putin evidente.
   Drajoneaza si lastareste puternic, ceea ce duce cateodata la transformarea arboretelor in teisuri pure. Teiul argintiu este o specie termofila exigenta fata de sol. Suporta o oarecare uscaciune si compactizare a solului.

Paltinul de camp (Acer platanoides)

  Paltinul de camp sau artarul este un arbore indigen cu o inaltime de pana la 25-30 de metri si o longevitate de 200 de ani. In Muntii Macinului este o specie ce creste diseminat in padurile de amestec.
   Are o inradacinare pivotant-trasanta si un trunchi drept, puternic care sustine o coroana bine ramificata cu o forma rotunjita sau ovalizata spre varf. Frunzele sunt mari 9-18 cm, verzi si lucioase, lobate asemenea unei palme (palmat-lobate), cu 5 lobi separati in profunzime. Lobii la randul lor sunt dintati si ascutiti. Petiolul lung de 8-15 cm contine un suc laptos. Florile sunt poligame, verzui-galbui, grupate in corimbe erecte, se deschid in general in luna aprilie, inainte de infrunzire. Fructele specifice genului sunt formate din nucule turtite si aripi divergente. Denumirea botanica a acestor fructificatii este de “samare” iar la paltinul de camp acestea sunt duble (disamare), formand un unghi obtuz.
   Paltinul de camp creste destul de rapid în tinerete, are o buna capacitate de concurenta interspecifica la varste mici, dar dupa 40-50 ani ramane frecvent în etajul al II-lea al padurii. Este pretentios fata de caldura in sezonul de vegetatie si suporta bine seceta din aer si sol. Prefera soluri fertile, dar tolereaza si soluri relativ compacte, cu umiditate mai redusa.

Paltin de camp (Acer platanoides)

Paltin de camp (Acer platanoides)

Jugastrul (Acer campestre)

   Jugastrul este un arbore indigen, cu crestere lenta care poate atinge inaltimi de pana la 18 metri, exceptional 25 metri si o longevitate de circa 100 de ani. In Muntii Macinului este o specie de amestec, in sleauri si silvostepa.
   Are inradacinarea puternica, mult dezvoltata lateral, tulpina obisnuit stramba, cu multe noduri. scoarta formeaza de timpuriu un ritidom friabil, neregulat crapat, cenusiu-brun, cu pete albicioase caracteristice. Coroana este larga, ovoida, deasa. Spre deosebire de celelalte genuri de artar, jugastrul nu dezvolta ramificatii atat de bogate. Frunzele sunt mici, 6-9 cm, rosii in timpul dezmuguritului, apoi devin verzi, de forma palmat-lobata, cu 3-5 lobi rotunjiti, mai putin decupati, (subsp. Acer campestre eucampestre cu frunze pentalobate, iar Acer campestre marsicum cu frunze trilobate), paroase la inceput, apoi glabre. Petiolul este scurt 3-5 cm si contine un suc laptos. Are flori poligame galben-verzui, grupate in corimbe erecte ce apar odata sau dupa infrunzire. Fructele sunt disamare, cu nucule turtite si aripi in prelungire (180°).
   Jugastrul este pretentios fata de caldura si lumina dar mai putin exigent fata de sol, putand creste pe soluri relativ compacte si uscate.

Gladisul (Acer tataricum)

   Gladisul sau artarul tataresc este un arbust sau arbore indigen cu o inaltime de 7-15 m. In Muntii Macinului evita zonele inalte, uscate, fiind mai frecvent in zona subarboretului din vaile mai umbrite.
   Are tulpina scurta cu scoarta neteda, cenusiu-inchisa si nu formeaza ritidom. Lujerii sunt subtiri, fin muchiati, glabri de culoare brun-roscata. Mugurii opusi, mici, ovoizi, rosii-brunii. Frunzele de 5-10 cm sunt ovate, simple, acuminate, serate sau lobulate, rotunjite sau usor cordate. Pe dos, la inceput pubescente si cu petiolul rosu. Toamna se coloreaza in rosu-portocaliu. Florile au culoarea alb-verzui si sunt grupate in panicule, la inceput erecte apoi pendente. Infloreste dupa infrunzire in luna mai. Fructele sunt disamare, rosii-purpurii, cu nucule bombate si aripioarele paralele cu varful suprapus.
   Este o specie de climat calduros, rezistenta la seceta si ger, cu temperament de umbra. Nu este pretentios fata de sol, putand vegeta pe soluri compacte cu un regim hidric variabil.

Ulmul de camp (Ulmus minor)

   Ulmul de camp este o specie indigena, cu inaltimi ce pot atinge 30-35 de metri, exceptional chiar 40 de metri, diametru de 1-2 metri si o longevitate de 300-400 de ani. In Muntii Macinului apare in padurile din centrul si nordul acestora la altitudini de peste 200-250 de metri dar se intalneste si la altitudini mai mici, pe vaile mai umede si versantii umbriti. Este o specie de amestec.
   Are o inradacinare pivotanta in primii 10-15 ani, apoi pivotant-trasanta, mult dezvoltata lateral. Tulpina este dreapta, elagata, latita la baza. Scoarta formeaza de timpuriu un ritidom cenusiu inchis, adanc brazdat longitudinal. Coroana este ovoid-alungita in tinerete si globuloasa la maturitate, cu ramuri ascendente. Frunzele au o lungime de 5-9 cm, eliptice pana la obovate, acuminate, evident asimetrice la baza, dublu serate, cu petiolul lung de 6-12 mm, la maturitate, pe fata verzi-inchis, netede, lucioase, pe dos cu smocuri de peri albi in axila nervurilor, uneori cu glande punctiforme rosii in lungul nervurilor secundare. Exemplarele tinere au frunzele aspre, paroase. Florile sunt hermafrodite, apetale, grupate in fascicule sesile, brune-violacee si apar foarte devreme primavara (martie-aprilie), inainte de infrunzire. Fructele sunt samare, turtite, eliptice sau obovate, inconjurate complet de o aripioara membranoasa stirbita, usoare, de 1,5-2 cm lungime. Samanta este plasata excentric fata de mijlocul aripioarei care este stirbita la varf pana in dreptul acesteia. Fructificatiile sunt dese, aproape anuale si abundente, fructele se coc in mai-iunie si se imprastie imediat.
   Este o specie relativ termofila, rezistenta la seceta, la ingheturi tarzii si timpurii, foarte adaptabila in ceea ce priveste umiditatea solului. Suporta umbrirea destul de bine.

Ulm de camp (Ulmus minor)

Sorbul (Sorbus torminalis)

   Sorbul este un arbore de talie mijlocie (15-25 m), cu o longevitate medie de 250 ani. In Muntii Macinului creste natural, raspandit in paduri, platouri si marginea poienilor si a drumurilor forestiere, unde are spatiu de dezvoltare. Este o specie mai rara.
   Are o inradacinare puternica, in profunzime, cu un sistem radicelar foarte bine dezvoltat. Coroana are forma ovoid-globulara in spatii largi, dar in arboret ea se modifica luand forme diferite si reducandu-si volumul in functie de presiunea laterala a arborilor din vecinatate. Lujerii sunt verzi, tomentosi, devenind spre toamna, cenusii, glabri. Mugurii sunt globulosi, cu solzi verzi, pe margini prevazuti cu o dunga. Frunzele caduce, ovate, evident lobate, de obicei cu trei lobi triunghiulari serati, descrescenti spre varful frunzei, glabre, de culoare verde, aproape concolore pe ambele fete. Toamna se coloreaza in rosu, rosu-ruginiu. Petiolul 2-5 cm. Florile au culoarea alba sau alb-galbuie, uneori spre roz, cu cinci petale si receptacolul urceorat, grupate in inflorescente de 10-12 cm diametru. Infloreste in lunile mai-iunie. Fructul cu o lungime de pana la 2 cm si 1,2 cm diametru, este carnos, elipsoid sau obovoid, la inceput de culoare verde, apoi in lunile august-septembrie devine treptat brun, brun-rosiatic. Este comestibil. Sorbul isi incepe fructificatia la varsta de 15 ani, devenind periodic mai abundenta (din 5 in 5 ani), dar mai slab fructifica anual. Intr-un fruct se dezvolta 1-3 seminte muchiate.
   Suporta bine umbra in tinerete, putand fi foarte inghesuit in amestec cu alte specii principale, dar pretinde mai mult spatiu spre maturitate. Rezista destul de bine la gerurile tarzii si timpurii si este nepretentios fata de clima. Prefera solurile calcaroase.

Sorb (Sorbus torminalis)

Sorb (Sorbus torminalis)

 Parul paduret (Pyrus pyraster)

   Alte denumiri: coricov, gort, par salbatic sau prasad.
   Parul paduret este un arbore indigen, spinos, inalt pana la 20 de m, uneori arbust, intalnit in silvostepa, pe coline, coaste insorite si luminisuri de padure. Este un insotitor al stejaretelor.
   Are o inradacinare puternica, profunda, tulpina neregulata, puternic-ramificata, cu coroana rasfirata si scoarta verde-rosiatica. Frunzele sunt alterne, mici, rotund-ovate pana la eliptice, pe margini marunt dintate sau intregi, lucitoare, glabre, pieloase, lung petiolate. Florile sunt albe, mari, grupate in corimbe. Infloreste in lunile aprilie-mai. Fructele sunt poame mici cu pulpa pietroasa, cu gust astringent, comestibile dupa caderea din pom. Fructifica de la varsta de 8-10 ani.
   Are cerinte mijlocii fata de caldura, este rezistent la seceta si ger. Iubeste lumina dar suporta si semiumbra, dar de mica intensitate. Vegeteaza pe diferite tipuri de sol de la uscat-reavene pana la reavan-jilave.

Visinul turcesc (Prunus mahaleb)

   Mahalebul sau visinul turcesc este un arbore de dimensiuni reduse, 3-6 m, uneori ramanand scund ca un arbust. In Muntilor Macinului creste in poieni, margini de padure si raristi, in general unde are spatiu si lumina.
    Tulpina acestuia este de obicei scunda, cu scoarta neteda, bruna cenusie, lucitoare, care la exemplarele batrane devine negricioasa si brazdata in lung. Coroana este puternic si dens ramificata. Frunzele sunt ovale, cu marginea dintata, cu lungimea de 2,5-5 cm, aproape la fel de late pe cat sunt de lungi. Florile sun mici, albe, frumos mirositoare, grupate cate 6-16. Infloreste in luna aprilie. Fructele sunt drupe mici, globuloase, negre, cu pulpa subtire si un gust foarte amar si aromat. Fructifica dens si abundent. Se coc in iunie-iulie.
   Semintele din samburii visinului turcesc, fin macinate, sunt folosite in tarile orientale sau mediteraneene pentru aromatizarea unor specialitati de paine sau prajituri.
   Prefera climatul cald si uscat si este rezistent la seceta.

Surse bibliografice:
N. Donita, A. Popescu, B. Bajenaru
– Cercetari asupra vegetatiei Parcului National “Muntii Macinului”-Bucuresti, 2007;
Constantin Parvu
- Universul plantelor, editia a IV-a revizuita si completata – Editura Asab, Bucuresti, 2006;
- Enciclopedia plantelor, Plante din flora Romaniei, vol. III – Editura Tehnica, Bucuresti, 2004;
Dr. ing. Florin Clinovschi
- Dendrologie – Editura Universitatii Suceava, 2005;

Prof. Doct. Doc. M. Paun, Conf. Doc. L. Palade
– Flora spontana, Sursa de plante pentru spatiile verzi – Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976;
Adrian Margarit, Ana Margarit
– Plante rezistente pentru gradini rustice, vol. II Arbori si arbusti – Editura Cetatea de Scaun, Targoviste 2004;
Coneliu Constantinescu
– Plantele medicinale in apararea sanatatii – Uniunea Centrala a Cooperativelor de Consum, Editia a III-a revazuta si completata, Bucuresti 1971;
I. Todor
- Mic Atlas de Plante din Flora Republicii Socialiste Romania – Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.