● Padurea

PADUREA MUNTILOR MACINULUI

    In urma cu 200 ani, nordul Dobrogei era acoperit cu paduri seculare, a caror vigoare de crestere nu scadea decat pe terenurile pietroase de pe culmile Muntilor Macinului. In perioada 1850–1930, padurile au suferit modificari structurale majore, atat in timpul ocupatiei otomane, cat si dupa revenirea Dobrogei la Romania, cand s-au aplicat doua reforme agrare, prin care multe suprafete paduroase s-au transformat in terenuri agricole si islazuri comunale, iar cele ramase au fost afectate de activitatea umana. Dupa 1930 gestionarea padurilor Dobrogei este concretizata prin adoptarea regimului de codru (regenerarea din samanta a padurilor), interzicerea pasunatului in padure, a taierilor, recunostructia ecologica a arboretelor degradate cu specii autohtone valoroase pe circa 1380 ha intre anii 1950–1990.

 Muntii Macinului sunt acoperiti cu paduri

   Padurile din Muntii Macinului sunt constituite majoritar din arborete de foioase de amestec care cuprind 67 specii lemnoase, din care citam genurile:  stejar (Quercus) 7 specii, tei (Tilia) 3 specii, ulm (Ulmus) 3 specii, carpen (Carpinus) 2 specii, frasin (Fraxinus) 3 specii, fag (Fagus) 2 specii, artar (Acer) 3 specii, par paduret (Pyrus pyraster), par dobrogean (Pyrus elaeagrifolia), mar paduret (Malus silvestris), sambovina dobrogeana (Celtis glabrata), nuc (Juglans regia), malin alb (Prunus padus), visin turcesc (Prunus mahaleb), cires de padure (Cerasus avium), sorb (Sorbus torminalis) etc., precum si numeroase specii arbustive: alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas), sanger (Cornus sanguinea), salba moale (Euonymus europaea), salba raioasa (Euonymus verrucosus), soc (Sambucus nigra), paducel paros (Crataegus pentagyna), lemn cainesc (Ligustrum vulgare),  caprifoiul sau mana Maicii Domnului (Lonicera caprifolium), scumpia (Cotinus coggygria), darmoz (Viburnum lantana), paliur sau spinul lui Cristos (Paliurus spina-christi), maces (Rosa canina), tavalga (Spiraea crenata) etc.

 Padure la est de Varful Tutuiatu

   Specia de baza in aceste paduri este gorunul in nordul muntilor si stejarul brumariu cu stejarul pufos in sud.

   Cele mai raspandite fitogeneze forestiere sunt ale padurilor vest pontice sau a padurilor xerotermofile, urmate de padurile moesic vest pontice sau padurile mezofile.

   Padurile vest pontice alcatuite din stejar pufos (Quercus pubescens), carpinita (Carpinus orientalis) si mojdrean (Fraxinus ornus) care constituiau in trecut etajul de vegetatie al padurilor submediteraneene sunt instalate pe coline joase (150–200 m alt.), constituite din platouri, coame rotunjite, vai largi, si versanti slab sau mediu inclinati. Arboretele sunt constituite din mai multe etaje de vegetatie:
   – etajul superior format majoritar din stejar pufos (Quercus pubescens) si raspandit cu gorun transilvan (Quercus polycarpa), stejar brumariu (Quercus pedunculiflora) si stejar italian (Quercus virgiliana);
   – etajul mijlociu constituit din carpinita (Carpinus orientalis) si mojdrean (Fraxinus ornus) cu exemplare izolate de jugastru (Acer campestre), sorb (Sorbus terminalis) si par paduret (Pyrus pyraster);
   - etajul inferior al arbustilor, bine reprezentat de corn (Cornus mas), paducel (Crataegus monogyna), lemn cainesc (Ligustrum vulgare), scumpie (Cotinus coggygria), par dobrogean (Pyrus elaeagrifolia) etc.
  Patura erbacee este reprezentata de specii sudice: brei ovat (Mercurialis ovata), bujor de padure  (Paeonia peregrina), umbra iepurelui (Asparagus verticillatus), rogoz sudic (Carex hallerana) etc. in asociatie cu graminee de padure: obsiga de padure (Brachypodium sylvaticum), golomat (Dactylis poligama), margica (Melica uniflora).

 Culorile toamnei in padurea din Muntii Macinului, pe Valea Seaca

   Padurile moesic vest pontice, alcatuite din gorun (Quercus petraea) si tei argintiu (Tilia tomentosa) se intalnesc la altitudinile cele mai inalte din Muntii Macinului (peste 250 m), pe relief colinar cu coame largi si platouri sau pe relief cu aspect montan cu creste si versanti puternic inclinati si vai inguste. Padurea este constituita din doua etaje de vegetatie:
       - partea superioara a stratului arborilor este dominata de gorun (Quercus petraea), tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus excelsior si Fraxinus coriariifolia), ulm (Ulmus glabra) etc.;
      – partea inferioara este reprezentata de carpen (Carpinus betulus), teiul pucios (Tilia cordata), teiul cu frunza mare (Tilia platyphyllos), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre) etc.
   Stratul arbustilor este constituit din corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), paducel (Crategus monogyna), salba raioasa (Euonymus verrucosus) etc.
   Patura erbacee este slab dezvoltata si este reprezentata de: golomat (Dactylis poligama), obsiga de padure (Brachypodium sylvaticum), cerentel (Geum urbanum), creasta cocosului (Polyganatum latifolium), toporasul (Viola odorata) in asociatii cu specii mediu europene cum ar fi: vinarita (Galium odoratum), leurda (Allium ursinum), rogozul palmat (Carex digitata), pastita galbena (Anemone ranunculoides), untisorul (Ranunculus ficaria), coltisorul (Cardamine bulbifera), iedera (Hedera helix), brei (Mercurialis perennis) etc. In vecintatea silvostepei patura erbacee este dominata de speciile sudice: ceapa bulgareasca (Nectaroscordum siculum), barba imparatului sau floarea cununii (Lychnis coronaria), barbusoara sau tunicea (Arabis turrita), margelusa purpuriu-albastruie (Lythospermum purpureo-coeruleum).

 Padure iarna pe un versant al Culmii Pricopanului

    In Muntii Macinului s-au indentificat 30 de tipuri de padure, evidentiindu-se o mare variabilitate a conditiilor de vegetatie, fapt care permite prezenta unui numar foarte ridicat de specii si de ecosisteme tipice. Caracteristic pentru Muntii Macinului este existenta unor tipuri de padure intalnite numai in aceasta zona din care nominalizam: sleaul de deal dobrogean, stejareto-sleau cu stejar brumariu, sleau de silvostepa cu gorun, stejar brumariu pe cernoziom degradat, stejar pufos pur, stejar pufos cu carpinita, gorunet cu scumpie si gorunet normal cu carpinita, fageto-carpinet dobrogean cu sovar (Carex pilosa) etc.
    De asemeni, aici se gasesc 6 asociatii floristice-forestiere rare la nivel national. Reprezentativa pentru aceasta zona si cea mai frecventa este asociatia forestiera tei argintiu-carpen (Tilio tomentosae-Carpinetum betuli), iar cea mai rara si totodata unica in Romania este asociatia reprezentata de tipul de padure fageto-carpinet dobrogean (Fagetum moesicae-Carpinetum betuli) de pe Valea Fagilor-Luncavita. Asociatia tei argintiu-carpen, impreuna cu asociatiile ceapa bulgareasca-tei argintiu (Nectaroscordo-Tilietum tomentosae) si ghiocelul cu frunze indoite-tei argintiu (Galantho plicatae-Tilietum tomentosae), raspandite in Dobrogea de nord si asociatia mojdrean-gorun (Fraxino orni-Quercetum dalechampii) specifica pentru Dobrogea si Banat nu s-au mai indentificat in tarile vecine europene si pot fi considerate endemice pentru Romania. O alta fitogeneza rara existenta in Romania pe suprafete restranse in Dobrogea si Dealurile Buzaului este reprezentata de asociatia tei argintiu-stejar brumariu (Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae). Asociatia arbustiva dominata de specia amenintata tavalga (Spiraea crenata) este considerata o alta raritate nationala, de asemeni Muntii Macinului reprezinta unicul teritoriu din lume unde se gaseste asociatia vegetala talpa leului-sambovina (Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae).

   In cadrul vegetatiei forestiere a padurii, se evidentiaza ca unitati de vegetatie oarecum distincte, tufarisurile si lizierele de padure.

Liziera

Liziera cu tufarisuri de porumbar

   Tufarisurile constituie vegetatia lemnoasa care se instaleaza pe terenurile defrisate si care joaca un rol deosebit in mentinerea structurii solului si protejarea acestuia impotriva eroziunii.
   In Muntii Macinului tufarisurile sunt semnalate pe suprafete restranse in apropierea localitatilor Cerna, Greci, si Macin (Suluc).
   Tufarisurile cele mai interesante, sunt realizate de arbustul numit tavalga (Spiraea crenata), care alcatuieste tufarisuri dense pe Tutuiatu, Cozluk si Moroianu in asociatie cu specii ierboase cum ar fi: coada soricelului galbena (Achillea coarctata), clopotelul dobrogean (Campanula romanica), garofita pitica de stanca (Dianthus nardiformis), paiusul (Festuca callierii), firuta (Poa versicolor), serlai (Salvia aethyopis), Koeleria lobata etc.
   In terenurile despadurite si poienile din paduri se instaleaza si se dezvolta tufarisuri formate din: paducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa),  maces (Rosa canina), lemn cainesc (Ligustrum vulgare), salba raioasa (Euonymus verrucosus), curpenul de padure (Clematis vitalba) alaturi de specii ierboase caracteristice tufarisurilor cum ar fi: sovarvul (Origanum vulgare), cioroinic (Inula salicina), obsiga (Brachypodium pinnatum), calaparul comun (Clinopodium vulgare), turita mare (Agrrimonia eupatoria), clopotelul (Campanula rapunculus) etc.

   Lizierele de padure sunt formate dintr-un amestec de vegetatie cu specii care apartin atat pajistilor dar si tufarisurilor si raristilor de padure. Rogozul marunt (Carex praecox), avrameasa (Ajuga laxmannii), degetarul lanos (Digitalis lanata), paducelul (Crataegus monogyna), macesul (Rosa canina), parul paduret (Pyrus pyraster), stejarul pufos (Quercus pubescens), carpinita (Carpinus orientalis) sunt specii care se regasesc in vegetatia lizierelor de padure.

 Margine de padure intre Culmea Pricopanului si Culmea Principala a Muntilor Macinului

   Privita in ansamblu, contributia padurii la mentinerea echilibrelor in biosfera este ampla si prezinta o importanta deosebita. Prin procesul de fotosinteza, padurea contribuie la regenerarea rezervei de oxigen la nivel local, cat si global. Un ha de padure produce anual cca. 30 t oxigen, din care aceasta consuma 13 t in procesul de respiratie a arborilor sai. Vegetatia arborescenta a padurii pe suprafata de un ha consuma in procesul de fotosinteza 16 t bioxid de carbon, avand un rol relevant antipoluant. De asemeni padurea favorizeza procesul de inmagazinare a apei pe terenurile in panta, impiedicand formarea scurgerilor de suprafata si a viiturilor de apa in urma ploilor torentiale si a topirii zapezii. Picaturile de ploaie (care lovesc solul si erodeaza) sunt interceptate de frunzele copacilor si de litiera (stratul format din frunze uscate si alte resturi organice care acopera solul din padure), miscorand astfel viteza apei pe versanti cat si procesul de evaporare a apei din sol. Astfel un ha de padure poate inmagazina in sol in primii sai 50 de cm de la suprafata o cantitate de aprox. 1450 m³ de apa (echivalentul a 145 mm/m² precipitatii).

   Predominanta ecosistemelor forestiere din acesti munti, asigura stabilitatea ecologica si habitatul optim pentru speciile erbacee deosebite din acest teritoriu. In zona se regaseste o biodiversitate bogata si unica in lume.

Surse bibliografice:
N. Donita, A. Popescu, B. Bajenaru
- Cercetari asupra vegetatiei Parcului National “Muntii Macinului”
http://www.parcmacin.ro/cadrul-natural/-/asset_publisher/jU7Y/content/flora-si-vegetatia

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.