• Orthoptere (Cosasi, Greieri si Lacuste)

   Ortoptere (Cosasi, Greieri si Lacuste) din Muntii Macinului

   Grup de insecte bine reprezentat la nivelul Muntilor Macinului, ortopterele dominand practic habitatele cu plante ierboase si cele de liziera. Cele aproape 100 de specii de ortoptere identificate aici au fost citate insa doar in anumite zone.
   Ortopterele (popular cosasi, greieri si lacuste) sunt in general insecte mijlocii sau mari, dar exista si specii mici. De regula masculii sunt mai mici decat femelele. Culoarea corpului difera foarte mult in cadrul ordinului Orthoptera si, de regula ortopterele prezinta culoarea mediului inconjurator. Marea lor majoritate sunt fitofage, avand aparatul bucal adaptat la ruptul si mestecatul vegetatiei ierboase. Una din cele mai importante caracteristici ale ortopterelor este adaptarea la sarit a ultimei perechi de picioare. Masculii prezinta organe stridulante, cu ajutorul carora isi semnaleaza prezenta.
   Capul ortopterelor este mare, in general ortognat (axa capului este aproape perpendiculara pe axa corpului iar piesele bucale sunt indreptate in jos). Ochii sunt compusi ca la majoritatea insectelor. Apartul bucal de tip primitiv, masticator. Antenele sunt setacee sau filiforme, mai rar maciucate. Unele forme au chiar antene turtite (Acrida).
   Toracele se compune din trei segmente: protorace, mezotorace si metatorace. Comparativ cu ultimile doua segmente protoracele este mult mai bine dezvoltat, cu pronot neted sau cu carene, protejand dorsal capul. Toracele poarta toate organele de locomotie: trei perechi de membre si doua perechi de aripi. Cele doua perechi de aripi difera distinctiv: cele anterioare, tegminele, sunt adesea inguste si pergamentoase, mai sclerificate decat cele posterioare. In timpul zborului, aripile posterioare se deschid ca un evantai, in repaus ele se pliaza longitudinal sub tegmine. Acestea pot fi mai lungi, mai scurte sau de aceeasi lungime cu aripile posterioare. Tegminele prezinta o nervatiune complexa. Multe forme au aripi rudimentare. La ortoptere picioarele sunt heteronome. Primele doua perechi sunt asemanatoare si servesc in special la mers, iar ultima pereche de picioare este foarte dezvoltata cu rol in salt. La anumite specii picioarele anterioare sunt modificate si adaptate la sapat. 
    Abdomenul este alungit la majoritatea speciilor, masiv la altele cu 10 segmente si o pereche de cerci la ambele sexe, se articuleaza cu baza lata de torace si contine in special tubul digestiv si organele sexuale. La capatul terminal al abdomenului se afla piesele aparatului genital. Femelele prezinta un ovipozitor sau oviscapt.
   Ortopterele impreuna cu cicadele au cele mai spectaculoase emisiuni sonore din intreaga lume a insectelor. In general canta numai masculii adulti, exceptie facand unele specii de Isophya, Chothippus etc. la care si femela emite sunete. Emisia sunetului se face cu ajutorul unui aparat special numit aparat stridulator, iar sunetul produs se numeste stridulatie. Organele stridulante sau la baza aripilor sau pe femurele posterioare. Organele timpanale (cele ale auzului) sunt situate pe tibiile anterioare sau la baza abdomenului, la unele forme lipsind (Tetrigidae). Exista mai multe tipuri de stridulatii: stridulatia de atragere a femelei de catre mascul, cantec de acuplare (de ex. la greieri), cantec de raspuns al femelelor si cantec de rivalitate (cand se intalnesc doi masculi ai aceleiasi specii).
   Reproducerea si dezvoltarea la ortoptere are loc prin metamorfoza incompleta (hemimetabola), larvele fiind copii in miniatura ale adultilor. In dezvoltare se disting trei perioade: dezvoltarea embrionara, dezvoltarea postembrionara, dezvoltarea postmetabola. Durata dezvoltarii embrionare (incubatia) variaza foarte mult in functie de specie si de conditiile de mediu, de la cateva ore la un an si chiar mai mult. In dezvoltarea postembrionara numarul de stadii larvare variaza de la o specie la alta. Larvele naparlesc de mai multe ori (Tettigonia sp. de 6 ori, Gryllus sp. de 9 ori, lacustele de 4-5 ori) pana sa devina adulti. Larvele apar primavara, spre sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii mai, aparitia lor esalonandu-se pe o perioadă de 20-40 zile. Durata dezvoltarii postmetabole sau longevitatea adultilor variaza dupa specie de la cateva luni pana la 2-3 ani.
   Ordinul Orthoptera este impartit în doua subordine: Ensifera si Caelifera. In subordinul Ensifera sunt incadrati cosasii, greierii si coropisnitele, iar in Caelifera lacustele.

   Ensifera

   Tettigonioidea. Este cea mai mare suprafamilie din subordinul Ensifera. Dintre caracterele cele mai evidente mentionam: antene lungi, setacee, uneori fiind chiar mai lungi decat corpul, alcatuite dintr-un mare numar de articole. Tarsele sunt intotdeauna formate din 4 articole. La extremitatea abdomenului au 2 cerci scurti si rigizi, care la mascul sunt mai mici. Femela prezinta un oviscapt lung, format din 6 teci (valve) lungi, doua dintre aceste valve fiind interne nu se zaresc la exterior. Oviscaptul are forma de sabie. Cuprinde familia Tettigoniidae cu mai multe subfamilii (Conocephalinae, Bradyporinae, Ephippigerinae, Meconematinae, Phaneropterinae, Tettigoniinae, etc.).

   Bradyporinae

Greierele improscator (Bradyporus dasypus)

   Specie mediteraneana de talie mare (cea mai masiva specie de ortopter din fauna Romaniei). Este relativ comun in zonele de silvostepa din Dobrogea. In Muntii Macinului este intalnit in zone cu vegetatie ierboasa, pe liziere, sau in paduri rare de stejar pufos. Populatiile acestei specii evita padurile compacte din centrul si estul muntilor, ca si habitatele deschise cu vegetatie saxicola din cea mai mare parte a Culmii Pricopanului.
   Are o culoare neagra-stralucitoare si un corp greoi (i se mai spune si ”greierele gras”), care pare protejat de o armura de metal. Cand se simte in pericol, foloseste un mijloc de aparare, care se manifesta prin aparitia unor picaturi de hemolimfa (autohemoree) in partea superioara a pronotului cu care acesta “improasca” potentialul adversar.
   Juvenilii acestei specii apar incepand cu luna aprilie, adultii putand fi intalniti pana in luna iulie sau la inceputul lunii august.
   Este o specie emblematica pentru Muntii Macinului.

   Phaneropterinae

Isophya zubowskii

   Tettigoniinae

Decticus albifrons

   Grylloidea. Este o alta suprafamilie a subordinul Ensifera. Cuprinde familiile: Gryllidae, Gryllotalpidae, Mogoplistidae, Myrmecophilidae. Indivizii din aceasta suprafamilie au antenele lungi, setiforme si tarsele din 3 articole. Cercii sunt lungi si flexibili, atat la mascul cat si la femela. Oviscaptul este format din 4 teci lungi, putand lipsi la unele forme.

   Caelifera

   Ortopterele din acest subordin se caracterizeaza prin antene scurte, uneori turtite, iar tarsele picioarelor posterioare au intotdeauna 3 articole. Organele timpanale sunt asezate pe primul segment abdominal (o pereche de organe timpanale pe tergitul 1). Cercii sunt intotdeauna uniarticulati, iar oviscaptul este foarte scurt si nu are forma celui de la Tettigoniodea. Organul stridulant este format, de regula, dintr-un rand de zimti foarte mici, aflati pe partea interna a femurelor posterioare, care se freaca prin miscarea ritmica a piciorului de marginea elitrelor. Include mai multe suprafamilii (Tridactyloidea, Tetrigoidea,  Acridoidea, etc.).

   Tetrigoidea. Se caracterizeaza prin pronotul prelungit mult inapoi, cu un spin care trece de extremitatea abdomenului. Tarsele nu prezinta aroliu.

   Acridoidea. Este asemanatoare cu tetrigidele, dar pronotul este scurt, nu se prelungeste ca un spin, iar la tarse prezinta totdeauna un aroliu.

Surse bibliografice:
Conf. Dr.Marius Skolka, Drd. Ionela Carp, Sorin Grigore, Catalin Stanciu
- Evaluarea biodiversitatii populatiilor de insecte din Parcul National “Muntii Macinului” – Universitatea “Ovidius” Constanta;
Prof. Dr. doc. Mihail A. Ionescu, Conf. dr. Matilda Lacatusu
- Entomologie – Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971.

Imagini: